Viața, Acatistul și Canonul Sfântului Mare Mucenic Procopie

Din Sinaxar (carte despre viețile sfinților) aflăm că Sf. Procopie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Tatăl lui era creştin, mama, păgână. Ea l-a dus să fie soldat al împăratului Diocleţian. Pentru inteligenţa, învăţătura şi destoinicia lui, a fost făcut dregător la Alexandria şi trimis acolo cu porunca de a-i chinui pe creştini. Dar pe cale i s-a întâmplat o minune. A văzut fulgere, a auzit tunete şi un glas din cer l-a strigat pe numele său, care atunci era Neania. Sfântul s-a rugat să-L vadă mai bine pe cel care îl chema şi a văzut o cruce de cristal, iar vocea i-a spus: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. A devenit creştin şi a pus să i se facă o cruce de aur şi de argint, după modelul crucii care i se arătase. Dar pe cruce s-au arătat trei icoane, una pe care era scris „Emanuel”, alta – „Mihail” şi pe a treia – „Gavriil”. 
 
Acesta a tăinuit o perioadă noua sa credinţă, timp în care a făcut multe fapte vitejeşti. Dar când mama sa l-a pus să aducă jertfe idolilor, a refuzat şi şi-a arătat iubirea pentru Iisus Hristos. Atunci, mama lui l-a pârât împăratului Diocleţian, care a trimis poruncă să fie cercetat. A fost supus la chinuri, dar Domnul i s-a arătat în închisoare, l-a întărit şi l-a numit Procopie în loc de Neania. A fost dus la templul păgân, dar, prin puterea rugăciunii, a surpat idolii. Văzând această minune, şi mama sa, şi alte douăsprezece femei, şi ostaşii care erau de faţă au crezut în Hristos. Toţi au primit moarte de mucenici.